De ceva vreme, Parcul Politehnicii se bucura de o sala de sport speciala. Ecran Club este printre putinele sali in care se poate practica, de dimineata pana seara, escalada indoor.

Am descoperit aici un panou cu o suprafata de 190 mp, o inaltime de 6m si o intindere desfasurata de 30m. Panoul este echipat cu peste 2000 de prize, intre 10 si 15 prize pe mp, si este destinat in principal practicarii boulderingului (escalada de bloc). Si daca nu te prea pricepi, te salveaza saltele de gimnastica. Oriunde ai cadea ai saltelele care acopera integral suprafata de aterizare. Daca vrei, poti sa faci si ascensiuni cu coarda, caz in care, poti parcurge linii ce se inclina pana la 12m fata de punctul de pornire.

Supereroii pot fi invidiosi, la etaj este instalat un tavan de aproximativ 10 mp, la 1,5 m de sol, iar cand gresesti, saltele te salveaza. Ai si instructori si un program de patru luni de training, conceput special pentru incepatori. Panoul de la Ecran Club este considerat cel mai complex din capital; cand il incercati sa-mi spuneti si mie pana unde ati ajuns.

Pregatiti-va muschii de otel! Cat leap este o tehnica folosita in parkour atunci cand vrei sa depasesti un obstacol care este mult prea inalt pentru a sari pur si simplu peste el. Saritura aceasta este utila atunci cand exista o diferenta uriasa intre cele doua puncte, cel in care te afli si cel in care vrei sa ajungi.

Mai exact inseamna sa sari cu picioarele pe un perete, iar cu mainile sa te prinzi de marginea de sus. Practic in acest tip de saritura picioarele tale absorb impactul, de aceea este esential, pentru a nu te lovi, sa iti tii capul pe spate si sa atingi peretele intai cu picioarele, iar apoi sa te prinzi cu mainile de marginea de sus a obstacolului. Pare simplu, dar nu este chiar asa…

Desi snowboardingul este asemanat deseori cu schi-ul, poate datorita popularitatii celui din urma, este total altceva. Snowboardingul seamnana mai degraba cu surfing-ul sau cu skateboarding-ul. Spre deosebire de schiori, care isi schimba greutatea de pe un picior pe celalalt, snowboarderii isi schimba greutatea de pe calcaie spre varfuri.

In snowboarding se spune ca este foarte important sa iti cunosti limitele si sa le depasesti pas cu pas. Oricum numai prin exercitiu poti progresa, nimeni nu a facut super trick-uri din prima zi de snowboard.

Snowboarding-ul e mai obositor decit schiatul pentru simplul motiv ca iti controlezi placa si miscarile cu varful picioarelor. Pe snowboard nu prea poti “s-o lasi mai moale” iar daca mergi pe toata suprafata placii e foarte probabil sa pierzi controlul si sa cazi. E greu sa stai cu placa pe loc, e ca si cum un biciclist ar incerca sa stea la stop fara sa puna piciorul jos.

Deltaplanorismul este un sport extrem pe care poti sa-l practici in competitii sau pentru relaxare. Practic dupa ce iti iei viteza, de pe un deal de exemplu, sari in gol fara sa cazi, deltaplanul este un aparat de zbor foarte usor care planeaza in curentul dinamic de panta sau pluteste in curentul termic ascensional.

Cand te dai cu deltaplanul atarni suspendat sub voalura aparatului, legat de un ham. Directia o cotrolezi singur, prin schimbarea pozitiei corpului. E ca si cum ti-ar creste aripi!

Un loc fain de dat cu deltaplanul este Poiana Brasov, pornesti de pe panta masivului Postavarul. Vatra Dornei a fost de asemenea votat ca loc perfect pentru deltaplanoristi. Ideea este ca trebuie sa iti placa si peisajul deasupra caruia te hotarasti sa plutesti.

Aseara eram cu un prieten la o vorba si am ajuns sa discutam despre super cars. Despre masini concept si masini tunate. Dupa ce ne-am contrazis vreo ora, i-am aratat preferata mea de la salonul de tunning din Sinsheim, Germania. Oricum, ce am vazut acolo nu cred ca voi vedea prea curand pe strazile din Romania.

Masina asta se numeste DUB Alpine IMPRINT RLS si a fost la origine un Mercedes Benz R500. A fost tunata cu un sistem incredibil de sunet de la Alpine Audio si cu scaune rotative si se pare ca este in cursa pentru Million Dollar Car Award.

Culoarea caroseriei a fost obtinuta prin mai multe serii de vopsire si polizare, obtinandu-se un efect de lumini de necrezut. In functie de lumina culoarea poate varia. Rotile sunt facute pe comanda si au raza de 70 de cm TIS model 01. Au folosit anvelope Pirelli 315/30R30 Scorpion Zero Asimmetrico. Si ca sa puna capac, au folosit un set de frane Brembo. Masina a fost construita in 16 saptamani, asa ca baietii au facut ceva eforturi. Promit sa va mai arat super cars ca asta.

Ce mai e si asta? Pai, un fel de skateboard, doar ca are niste plusuri fata de o placa obisnuita.

In primul rand, poti sa o transformi intr-un cub si sa o cari in rucsac, pentru ca este pliabila. Este foarte rezistenta si e perfecta pentru cei care si-au luat placa pentru a se deplasa usor prin oras. Daca tu ai skateboard – si vecinul tau are, si varul din Brasov si antipaticul ala din blocul de vis a vis – ei bine, stowboard o sa ai doar tu – arata intr-un mare fel, e o ciudatenie a orasului si promite sa devina un nou trend, a aparut si-n filmul “Paycheck”.

Cei care s-au dat cu stowboard-ul spun ca ride-ul e foarte misto, dar sumedeniile de trickuri pe care le fac pe skateboard nu le sunt deloc de ajutor. Pentru ca trebuie sa-ti pui piciorul intr-un suport, controlul pe care il ai asupra stowboard-ului e limitat. In concluzie, stowboard-ul e un soi de skateboard – dar nu fac parte din aceeasi familie – trickurile se fac pe skateboard, ride-ul lin se face pe stowboard.

Ma preocupa in ultima vreme sa aflu cum au ajuns diferiti oameni sa faca anumite lucruri. De exemplu – cum ajungi pilot de raliu? De Titi Aur stiam ca a facut cursuri de pilotaj prin 1988 la scoala “Jean Michel Fabre” din Paris. Dupa aceea si-a imbunatatit tehnicile odata cu noile tehnologii aparute si prin antrenamentele alaturi de alti mari piloti. Am avut o mare surpriza cand am aflat ca exista o scoala de pilotaj si la noi – si e chiar a lui Titi Aur.

Ei bine, cursul dureaza 2 zile, timp in care ai parte atat de o pregatire teoretica cat si de “joaca” pe traseul de pamant si macadam. Poti sa inveti despe regulamente, reglaje si setari dar si sa controlezi masina in derapaj sau sa franezi neconventional. Pentru cei din Bucuresti, am o veste buna: nu trebuie sa mergeti pana la capatul pamantului pentru cursuri – scoala e la Ciolpani, la doar 30 de km de capitala. Iar masinile folosite ca material didactic sunt: Mitsubishi Lancer EVO IX 350 cp , Subaru Impeza Gr N 270 cp, BMW M3 260 cp, BMW 160 cp, Renault Clio Gr. N 180 cp. Daca te gandesti sa practici acest sport, acum ai si unde, dar nu uita de bani – vreo… 1000 de euro.

De multa vreme vreau sa incerc patinajul. Desi o sa fie extrem pentru mine, pentru ca nu am mai patinat niciodata si pentru ca nici macar rolele nu le-am mai pus in picioare de ani buni. Cand auzi de patinaj probabil ca te gandesti la fete gingase care fac balet pe gheata. Tin totusi sa-ti amintesc de hokey, unul dintre cele mai dure sporturi pe gheata. Eu m-am hotarat sa incerc. Si am aflat de cateva locuri faine in care poti sa patinezi, sau sa incerci sa faci asta, in Bucuresti.

In Bucuresti, pe langa binecunoscutul patinoar acoperit “Mihai Flamaropol”, mai sunt patinoarul de la Moghioros care urmeaza sa se deschida in curand si cel nou din mallul Liberty Center unde va fi gheata tot anul. Trebuie doar sa-mi iau inima in dinti si patinele-n picioare!

V-am tot povestit despre traseele mele, unele mai usoare, altele mai grele… dupa colegii de traseu si evident dupa putere. Mi-am adus aminte aseara in timp ce stateam de vorba cu niste prieteni de o boacana pe care am facut-o pe munte, pe vremea cand eram mai mica si mai novice in trekking.

Am plecat in mai, pe o vreme minunata, cu un soare de nu-ti venea sa crezi. Mi-am luat totusi geaca de iarna, fiindca stiam ca este mai frig pe munte si-am pornit pe Jepii Mari.
Am urcat si am urcat si am urcat… pana am dat de zapada. Si-am continuat… pana totul era acoperit de zapada. La un moment dat terasamentul pe care trebuia sa inaintam era cazut…si totul era acoperit de gheata si zapada. Am hotarat sa inaintam de-a dreptul… vertical pe munte. Am lasat in urma marcajul si printr-o minune si cu ajutorul intuitiei – ma pot lauda cu o orientare in spatiu de invidiat – am ajuns sus pe platou.

Inaintam ca o pisica, aproape in patru labe, si imi cam ingheatasera mainile, desi aveam manusi. La un moment dat ne-am oprit sa ne odihnim, pe un bustean, desupra prapastiei.
Povestea mea, insa, s-a terminat cu bine, sunt multi altii care nu au avut acelasi noroc.

Cum ti se pare ideea de a urca, cu mainile goale, un perete de stanca? Mie mi se pare fantastic, si asta inseamna de fapt escalada. Sportul acesta a derivat din alpinism, insa se axeaza pe tehnica si dificultatea ascensiunilor. In escalada mergi numai in sus … destul de interesant, nu?

Cu cat este mai greu traseul, cu atat este mai bine. Practic in escalada folosesti numai prize naturale, adica numai formele stancii. Astfel, pentru un catarator scopul nu este cucerirea unui varf sau strabaterea unor trasee alpine, ci depasirea unor pasaje cat mai dificile. De fapt un catarator bun se recunoaste dupa gradul maxim de dificultate al pasajului pe care acesta poate sa-l depaseasca.

In escalada renunti la mijloace artificiale de deplasare, esti doar tu si stanca. Evident trebuie sa te antrenezi ani de zile, mai intai la panouri interioare, abia dupa aceea esti pregatit sa stai fata in fata cu stanca.